TUN DE SEMNALIZARE DESCOPERIT CU OCAZIA SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE
Cercetarea arheologică parțială a fortificațiilor exterioare ale Cetății Mikó se apropie de final. Săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că fortificațiile erau încă vizibile în anii1950 și au fost probabil îndepărtate atunci când castelul a fost folosit ca școală de tractoare. Rezultatele săpăturilor au fost prezentate astăzi de primarul Korodi Attila și arheologul Darvas Lóránt. Una dintre cele mai importante descoperiri este un tun de semnalizare din secolul al XIX-lea.
După cum am comunicat mai devreme: în partea de vest și de nord a Cetății Mikó se desfășoară săpături arheologice inedite: sub conducerea arheologului Darvas Lóránt, se cercetează, în mai multe secțiuni, sistemul de fortificație de odinioară a clădirii. Cercetările pun baza unei lucrări ample de reconstrucție.
„Nu vedem încă sfârșitul proiectului nostru de reconstrucție a șanțului și a valurilor de apărare, dar datele pe care le-am descoperit acum ne oferă o imagine mult mai clară a istoriei Cetății Mikó. Obiectivul nostru pe termen lung este de a arăta vechiul peisaj istoric al orașului – a declarat Korodi Attila, primarul municipiului.
„Sarcina noastră a fost să ne oferim un punct de plecare pentru proiectarea reconstrucției. Din acest motiv, am explorat fostul sistem de apărare în mai multe secțiuni. Am găsit o mulțime de ceramică, țigle, fragmente de țevi, oase de animale, bile de plumb, precum și un tun de semnalizare care a fost aruncat împreună cu gunoiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea. Acesta nu a fost folosit în scopuri militare și vom putea estima data producerii sale după ce va fi restaurat” – a declarat arheologul Darvas Lóránt. O altă descoperire importantă – a adăugat Darvas – este că sistemul de șanțuri era încă vizibil în anii 1950. Arheologii presupun că șanțurile rămase au fost umplute ulterior din valurile de apărare ridicate, deoarece în timpul săpăturilor au fost găsite deșeuri din acea perioadă.
În secolele anterioare, între castelul propriu-zis și zidul exterior exista un șanț și un val de apărare. Pământul scos din șanț a fost folosit pentru a înălța valurile de apărare, dar șanțul a fost astupat. Proiectul de reconstrucție va pune în valoare acest triplu sistem de fortificație (șanț, val, bastion exterior) prin reconstruirea unui mediu cât mai autentic.
Șanțurile săpate în cursul cercetărilor de acum vor fi astupate în zilele următoare cu scopul conservării. Arheologii se așteaptă ca procesul de avizare să implice cercetări complete, astfel în viitorul apropiat ne putem aștepta la săpături și mai spectaculoase.